Pax- Sara Pennypacker

Rezumat

Peter a reușit să-și alunge tristețea, după moartea mamei lui, adoptând o vulpe. După mult timp petrecut împreună, cei doi au devenit prieteni de nedespărțit.

În scurt timp războiul și-a făcut apariția, iar Peter a fost nevoit să se despartă de Pax. După cutremurătoarea despărțire, băiatul a fost nevoit să stea cu bunicul său care locuia la o distanță considerabilă de locul în care va fi numit acasă pentru Pax.

Băiatul a fost chinuit de cele mai rele gânduri și s-a hotărât să-și depășească toate limitele și să pornească în căutarea vulpoiului. Urmând un plan bine stabilit, Peter și-a început aventura cu curaj și determinare.

În câteva zile parcurse, băiatul a reușit să învingă multe dintre obstacolele întâlnite și cu fiecare pas făcut s-a simțit tot mai aproape de prietenul său. Între timp, Pax a izbutit să facă față pericolelor din pădure și și-a făcut noi prieteni care l-au ajutat să înțeleagă că în viață ai parte și de greutăți și obstacole de înfrânt, nu doar de prietenie și răsfăț.

Pe parcursul călătoriei, Peter a avut parte de un incident, acesta și-a rupt piciorul, ceea ce l-a împiedicat să-și continue drumul.

În încercarea de a găsi un mijloc care să diminueze durerea, băiatul a dat peste o curte plină de pomi și s-a hotărât să înnopteze acolo. De dimineață, acesta a fost găsit de Vola, proprietara locului în care înnoptase Peter. Vola, o femeie dură în exterior, dar cu suflet mare, l-a ajutat pe băiat să se recupereze ca să poată să-și atingă scopul.

În timpul petrecut împreună, cei doi au legat o prietenie care nu putea fi uitată niciodată. Vola și Peter și-au oferit ajutor reciproc, femeia a contribuit la recuperarea fizică, iar băiatul a ajutat-o să înțeleagă cât de important e să-ți trăiești viața, care îți dăruiește un întreg calendar de sentimente.

După ce Peter s-a simțit pregătit, a pornit în grabă spre vulpoiul său, nimic nu-l mai putea opri acum, întâlnirea cu Pax era din ce în ce mai aproape. În scurt timp, Peter a parcurs bucata de drum rămas și a ajuns în pădurea care a fost sălașul vulpoiul în tot acest timp. Băiatul a scrutat cu ochii întreaga pădure, dar Pax era de negăsit. Dintr-o dată Peter s-a împiedicat de ceva mărunt, mare i-a fost mirarea când a descoperit soldățelul vulpoiului. Asta însemna că Pax era pe aproape, nici nu s-a lămurit bine băiatul, că a și început să-și strige vulpoiul, care la auzirea unei voci cunoscute, dar demult neauzită, a zbughit-o din spatele copacilor.

Reuniunea a emoționat orice cititor, demonstrând legătura de fier dintre om și animal. Dar acum, Pax avea noi prieteni de care se simțea la fel de atașat, de aceea Peter s-a hotărât să-și lase vulpoiul să trăiască o viață liberă care este destinată oricărei vulpi.

Autorul reușește să ne transpună, pe noi cititorii, în rândul personajelor prin bunătatea și simplitatea lor. La început, părea că povestea va fi plină de momente de extaz, bucurie și clipe frumoase, dar pe parcursul ei am descoperit că nu este așa. Cartea este emoționantă și transmite un festival de sentimente pe care, pe parcursul lecturii, le-am simțit prezente în inimile noastre.

Aș recomanda această carte?

Până acum sper că am reușit să vă conving să citiți cartea, dar dacă nu, vă mai ofer câteva motive care sigur vă vor face să o descoperiți numaidecât.

Cartea este captivantă, interesantă, cu un mesaj profund, plină de emoție, care ține cititorul în suspans pe parcursul întregii lecturi și cireașa de pe tort, prezintă legătura puternică dintre Peter și Pax care emoționează încă de la primele pagini.