Numără stelele- Lois Lowry

Rezumat

Este anul 1943, în Copenhaga. Atât evreii, cât și oameni de rând, trăiesc cu un sentiment constant de frică, din pricina soldaților germani care patrulează pe stradă și te fac să te simți prizonier în propriul tău oraș.

Cele două prietene, Annemarie și amica ei evreică, Ellen, nu par să fie afectate, până când, au o discuție serioasă cu un soldat german, care le determină să-și dea seama cât de dificilă e situația în care se află. Lucrurile încep să se agraveze, magazinele evreilor se închid, iar raziile încep.

Annemarie își apără prietena evreică, iar împreună cu familia, aceasta pleacă din oraș, din pricina multitudinii de soldați germani care caută cu înverșunare orice om cu Steaua lui David pe piept. Misiunea este una de succes, Ellen împreună cu alți evrei ajung în siguranță, în Suedia, cu ajutorul unchiului Henrik.

În finalul cărții, războiul se sfârșește, iar Danemarca înflorește din nou!

Personajul preferat

Personajul meu preferat este Annemarie Johansen deoarece dă dovadă de curaj și niciodată nu lasă garda jos indiferent de situația în care se afla. Cred că aproape orice cititor preferă personajul principal dintr-o aventură, acesta e prezent în fiecare moment, în poveste, lucrurile sunt privite din perspectiva lui, iar un copil care descoperă cartea reușește să trăiască toate sentimentele care apar în inima acestuia. De aceea e foarte ușor să o îndrăgești pe Annemarie Johansen, se remarcă în orice moment dificil și izbutește să îi dea de capăt.

Citate

„Ofițerul rupse fotografia în două și o aruncă pe jos. Apoi se întoarse, înfingând călcâiele bocancilor lucioși în fotografii, și ieși din apartament. Ceilalți doi ofițeri îl urmară fără să scoată vorbă. Papa se duse să închidă ușa în urma lor.

Annemarie își descleștă pumnul drept, în care încă ținea strâns lănțișorul lui Ellen. Coborî privirea și văzu că Steaua lui David i se imprimase în palmă.”

„Oare era cu adevărat în stare să moară pentru a-i proteja? Annemarie era suficient de sinceră cât să recunoască în sinea ei, pe întuneric, că nu era foarte sigură de acest lucru.

Pentru o clipă simți cum o încearcă frica, dar trase pătura mai sus, își înveli gâtul și se relaxă. Oricum, totul era numai fantezie, nimic real. Numai în basme li se cere oamenilor foarte curajoși să moară pentru alții. Nu și în viața reală din Danemarca. Da, existau soldații, într-adevăr. Și bravii lideri ai Rezistenței, dintre care unii își pierdeau viața, asta era adevărat.

Însă oamenii obișnuiți, cum erau cei din familiile Rosen sau Johansen? Annemarie se ghemui în liniștea întunecată și-și dădu seama că se bucura de faptul că era un om obișnuit, căruia nu i se va cere niciodată să-și arate vitejia.”

Concluzii

• O carte numai bună de citit, despre o prietenie infinită care poate doborî orice obstacol.

• Nu înceta să crezi! Acesta e mesajul transmis în urma parcurgerii cărții, deși personajele, au fost de multe ori în pericol și în situații dificile, împreună le-au depășit, iar în final binele s-a strecurat în inimile tuturor.