Lagărul de concentrare Auschwitz- Povestea ,,Iadului de pe Pământ”

Știm cu toții ce rol a avut vestitul lagăr de concentrare Auschwitz, în masacrul naziștilor. Un factor al terorii și durerii, nelipsit în descrierea Holocaustului, dar și în cărțile din biblioteca mea.

Introducere

Situat în Polonia ocupată de germani, Auschwitz a fost cel mai mare dintre numeroasele complexe de lagăre de concentrare construite de naziști. A fost alcătuit din trei lagăre principale și aproape 50 de lagăre secundare: Auschwitz I, Auschwitz II-Birkenau, cea mai mare parte a sistemului lagărului Auschwitz, care a inclus atât un lagăr de concentrare, cât și un centru de ucidere și Auschwitz III-Monowitz.

De ce a fost construit Lagărul Auschwitz? Cum conviețuiau prizonierii?

Holocaustul, perioada de masacru a evreilor, a reprezentat cauza apariției lagărelor de concentrare, printre care și Auschwitz. Locul de tortură a milioane de evrei.

Prizonierii care aveau o constituţie robustă erau trimiși la muncă zilnică. Lucrau, de exemplu, pentru concernul chimic IG Farben care, în 1941, deschisese propria uzină pentru deţinuţi în Auschwitz-Monowitz. Munceau în condiţii grele, fără hrană suficientă şi fără îngrijire medicală. După câteva luni, unii mureau din cauza frigului, a malnutriţiei sau în accidente de muncă.

Cei care nu mai aveau putere de muncă erau trimiși în lagărul de concentrare, urmând probabil să moară, din pricina condițiilor precare și a bolilor. De asemenea, separarea de cei dragi era o problemă existentă, neștiind nimic despre o persoană apropiată, masacrată în alt lagăr, era un lucru înfiorător.

În orice loc de tortură, viața era foarte grea. Libertatea era gândul frecvent chemat de toți cei aflați în cauză. Acesta fiind singurul motiv pentru care unii încă luptau, iar câțiva au și reușit să obțină acest privilegiu după eliberare.

Conducătorii lagărului- Ofițerii SS

SS (Eșalonul de protecție) a fost inițial o organizație paramilitară care asigura securitatea Partidului Nazist. Sub conducerea lui Heinrich Himmler, SS s-a extins pentru a deveni un stat virtual în cadrul statului din Germania nazistă, fiind responsabil pentru aplicarea politicilor rasiale naziste și identificarea și persecutarea opozanților politici și a altor oponenți ai regimului nazist.

Începând din martie 1933, SS a condus rețeaua de lagăre de concentrare. Din 1941, aceasta a inclus lagărele morții din Polonia ocupată de naziști, printre care și Auschwitz, unde milioane de evrei au fost uciși în timpul Holocaustului.

Bineînțeles, viața în Auschwitz se transforma într-un calvar sau în clipe de panică, în momentul controalelor ofițerilor SS, care puteau avea o soartă neplăcută. De asemenea, marșurile prizonierilor erau momentele tensionate din timpul unei zile, aceștia fiind nevoiți să respecte cu strictețe ordinele primite.

În concluzie, SS-ul era un factor care întreținea teroarea în Auschwitz și de care depindeau evenimentele sângeroase întâlnite la fiecare pas.

Locurile de tortură- Ororile Auschwitzului

În clădirea crematoriului, câteva încăperi au funcționat drept camere de gazare principale, iar în stânga acestora erau două cuptoare în care erau arse cadavrele. Corpurile neînsuflețite erau cărate în roabe ce patinau pe șine de tren. Din acestea, cadavrele erau vărsate direct în cuptoarele zidite din cărămidă.

De asemenea, prizonierii mai erau uciși prin metoda clasică, spânzurarea sau prin executare- „Zidul morții”, locul în care au fost executați peste cinci mii de prizonieri de război.

,,Marșul Morții”- Ultimul Drum

Cu Armata Roșie aproape de porțile lagărului, pe 17 ianuarie 1945 germanii încep evacuarea ultimilor 56.000 de prizonieri de la Auschwitz. Obligați să plece pe jos spre vest, între 9000 și 15.000 de oameni vor muri în aceste marșuri.

Persoanele evacuate trebuiau alese, teoretic, din prizonierii suficient de puternici și sănătoși pentru a fi capabili să parcurgă pe jos distanțe mari. Practic însă, prizonierii bolnavi au vrut să fie și ei evacuați, crezând – pe bună dreptate – că cei rămași în urmă vor fi lichidați. De aceea, printre evacuați s-au numărat și foarte mulți copii și bătrâni, care nu au putut face față efortului, murind pe anevoiosul drum. De aici vine și denumirea de ,,Marșul Morții”, ultimul drum pentru mulți dintre prizonieri.

Cum s-a sfârșit totul?

Cu fiecare bucată de pământ pe care Armata Roşie înainta, eliberarea supravieţuitorilor din lagărul de la Auschwitz era mai aproape. Dar a durat două săptămâni grele până când dorinţa lor de a-şi recăpăta libertatea a devenit realitate. În sfârşit, în după-amiaza zilei de 27 ianuarie 1945, trupele sovietice au ajuns la Auschwitz. Forţele germane au încercat să le ţină piept. 231 de soldaţi ruşi au pierit în luptele pentru eliberarea lagărului. Cei 7500 de deţinuţi salvaţi păreau mai mult morţi decât vii.

Cea mai bună carte cu tema, topica Auschwitz:

,,Fata care a evadat de la Auschwitz”, Ellie Midwood