Jurnalul Annei Frank

Ideile sunt nerăbdătoare să umple acest spațiu gol.

Inspirația își face simțită prezența, iar curiozitatea voastră îmi dă imboldul necesar scrierii unei noi recenzii. Mai ales că astăzi discutăm despre cel mai cunoscut și îndrăgit jurnal, care emoționează și transpune cititorii în pielea protagonistei.

Da, aveți dreptate! Nu mai prelungesc acest moment de suspans și dezvălui povestea Annei Frank. Scriitoarea, războinica, îndrăgostita sunt câteva cuvinte cheie, care contribuie la descrierea perfectă a acestui personaj special pentru fiecare dintre noi.

Pentru a înțelege mai bine, ne întoarcem la cauza apariției acestui jurnal. Margot (sora mai mare a Annei) a primit o citație pentru a se prezenta la muncă în lagăr. Bineînțeles, acest lucru nu s-a întâmplat, părinții celor două fete au decis să se mute în ascunzătoarea secretă, într-o anexă a firmei lui Otto Frank (tatăl).

Acestea fiind stabilite, în seara zilei de 5 iulie, Anne și Margot au împachetat lucrurile necesare în rucsacurile, pe care urmau să le ia în dimineața următoare.

Continuăm și ajungem în punctul culminant/intrigă, (depinde din ce perspectivă priviți). Pe data de 6 iulie (următoarea zi) a marcat începerea unei șederi forțate în anexă, dar și descoperirea unei tinere scriitoare care descrie, cu inocență, întreaga „călătorie”. Însă, nu una obișnuită, ci trăită și simțită din perspectiva unui fete a cărei copilărie îi este, pe deplin, furată.

De ce am tras această concluzie? Ei bine, după cum știm cu toții, nu toate poveștile au un final fericit, iar noi ne aflăm în această situație. Anne Frank și toți ceilalți locatari ai anexei au fost arestați pe data de 4 august 1944, pe fondul unei presupuse trădări.

Ce s-a întâmplat mai departe? Precum toți cei care au ajuns sub controlul naziștilor, persoanele care au construit acest jurnal, au ajuns în lagărele de concentrare, în infernul lui Dante din Al Doilea Război Mondial.

Atunci cum a fost publicat jurnalul? Otto Frank a fost singurul supraviețuitor și a dorit să-i îndeplinească această dorință fiicei sale mai mici, publicându-i însemnările și transformând-o într-o voce, dar și un simbol al tuturor celor întâmplate.